Melodia vietii...

Un cantec de inger in surdina...o voce blanda si calda rasuna in camera.Degete subtiri apasa pe clapele pianului vechi.O melodie ce imi atinge inima,ce ma emotioneaza,ce imi rasuna in minte,ca un ecou disperat de dor,de durere.O melodie tainica inabusita in amintiri pline de emotii,lacrimi si regrete.Melodia ce mi-a schimbat viata.Interpreta a schimbat ritmul melodiei.Inainte era o melodie cristalina,dulce si luminoasa,ce fremata de dragoste,bucurie si pace sufleteasca.Acum e intunecata,sumbra,trista si amara.Acum nu mai e ca inainte.Trecutul nu se intoarce inapoi,iar prezentul e dureros.Timpul neiertator se scurge,totul trece,amintirile raman.Le pastrez si acum intr-o melodie,o melodie interpretata de o fiinta careia destinul i-a jucat feste.Acum cantecele ei nu mai transmit sentimente calde,ci doar durere,dezamagire,regret,dor si lacrimi.Realitatea este dura,produce rani ale sufletului ce cu greu se mai vindeca.Doar timpul le mai poate inchide...uneori.Dar de cele mai multe ori cicatricea ramane.Viata isi urmeaza cursul,indiferent de sentimente,de dorinte,de circumstante.Destinul imi joaca feste.Ma conduce ca pe o marioneta.Clapele continua sa produca sunete infundate,innabusite de durere.Timpul trece,amintirile raman.
P.S.Sunt marioneta propriului destin. 

Scris in surdina de... Anna

oglinda...

– Azi cand te`ai uitat in oglinda ce ai vazut?
– Pe mine!
– Nu... eu chiar vorbesc serios, ce ai vazut?
– Esti tampit? Pe mine! Eram eu, asa cum ma sti, asa cum ma vezi.
– Dar eu nu te vad, eu nu te mai stiu...
– Nu-mi place cand vorbesti asa cu mine, nu te inteleg.
– E vina ta!
– A mea!? Ca nu te inteleg?
– A ta, ca tu m-ai facut sa fiu asa.
– Nu! Tu te-ai facut singur asa, tu traiesti asa cum vrei tu, nu cum vreau eu... eu nu te vreau asa, nici macar tu nu te vrei asa...
–  Tu nu ma vrei asa, tu nu mai facut asa? Si atunci de ce eu cand ma uit in glinda te vad pe tine? 

Publicat de ochelari de ploaie

...un vis ratacit...

       ...frunze plutesc în aer… vântul îmi dezmiardă părul… un parfum discret mă învăluie… mă întorc de jur împrejur… privesc şi mă gândesc că nu e posibil… nu ai cum să fii aici… şi-mi continui drumul…

       Nori pufoşi au cuprins cerul… soarele se chinuie să mâzgălească  un apus de toamnă… nu e nici noapte, nici zi… din nou un parfum îmi gâdilă nările… mă opresc… închid ochii şi aştept… zgomotul obişnuit d oraş: …ambulanţe, maşini, tramvaie… toate se chinuie să izbutească în trafic… se mai aude ceva… un sunet neclar… de chitară… mai îndepărtat se aude un acordeon… o romanţă de toamnă răsună în parc…

       …Deschid ochii… parcul gol… nici chitara, nici acordeonul nu-şi mai fac simţite prezenţa… închid din nou ochii, iar romanţa îşi reia cursul normal, de parcă nici n-ar fi încetat… două mâini mă cuprind şi o atingere suavă de buze îmi gâdilă gâtul… mi-e frică să mă mişc… dacă dispare?... din nou parfumul… miroase a stejar, a toamnă, a ploaie… sărutări micuţe îmi mângâie ochii, nasul, obrajii… încet, încet… până mă simt prinsă într-o îmbrăţişare de dor… mi-e atât de bine… întind mâinile.. vreau să ating, să simt ce mi se întâmplă… deschid uşor ochii… parcul este gol, nici chitară, nici acordeonul… nici soare, nici nori… este doar noapte… şi-mi continui drumul…

Publicat de Olguta

Inger

 Prinde-ma de mana si arata-mi drumul tau,

Arata-mi fericirea pe care n-o gasesc.

Trezeste-mi amintirea trecutului de ieri,

Stinge-mi tacerea cu ochii tai  verzi.

Condu-ma spre o lume stiuta doar de tine,

Invata-ma sa aleg doar lucrurile bune.

Sopteste-mi visul izgonit de timp,

Spunandu-mi din nou ce vreau sa aud...

Da-mi aripile tale pentru a putea sa zbor,

Un pic din al tau glas pentru a avea curaj,

Ofera-mi caldura,trimite-ma in lumina;

Fii tu ingerul meu pazitor!

 Publicat de Ioana 

Doar eu...înainte de somn

Înainte de somn, iau pătura cu vise şi gândurile plăcute cu mine. Încerc să le adun pe toate câte s-au întâmplat în această zii şi realizez că a fost o zi minunată, plină de zâmbete, dragoste, bucurii. Îmi ador prietenii ce mă ajută să-mi colorez ziua cu cele mai frumoase culori ale curcubeului. Fiecare amic reprezintă o culoare, o culoare fară de care curcubeul fericirii mele nu ar fii complet. Iarăşi ajung să spun noapte bună chipului din cealaltă parte a oglinzii, realizez că are un zâmbet superb şi că ziua ei a trecut foarte bine. A avut parte de vise, a încercat să evite tot ce o întristează, a văzut lucrurile altfel. Iau toate evenimntele plăcute şi le pun în perna mea cu vise. Încer sa le aşez aşa ca să nu să se încurce. Ador ziua care a trecut şi mă face curioasă ziua ce va venii. Noi posibilităţi, noi amici, noi vise, gânduri şi alte lucruri doar minunate. Am început acuma să văd lumea cu alţi ochi, să observ doar binele din oameni şi  din această viaţă. Alung norii tristeţii şi disperării, înlătur aceste lucruri şi realizez că a dispărut durerea. Am realizat că dacă doresc să fiu fericită e nevoie să fiu DOAR EU aşa naturală, liberă şi veselă. Le mulţumesc amicilor că astzi au fost alăturea de mine, voi mă ajutaţi să vad lumea în  culori mai vii. Noapte bună, la toţi. Fie ca doar gândurile frumoase şi plăcute să vă viziteze noaptea. Strâng gândurile frumoase ca să le dau viaţă în visele mele. Fiţi fericiţi până şi în vise. Vă invit în minunatele  mele vise.

Noapte bună.

 Publicat de Afrodita

Zile triste, zile singure...

Zile triste, zile singure sau poate doar eu sunt trista si poate doar eu sunt singura. Cu toate astea zilele triste vin dupa ce tu incepi sa absentezi din viata mea. Desi la inceput nu-mi dadeam seama acum realizez ca e greu. Dupa ceva vreme realizez unde am gresit. Realizez ca atunci cand imi spuneai aia nu e bine chiar nu era bine. De ce mereu tanjim dupa un lucru abia dupa ce il pierdem si nu invatam sa-l apreciem la adevarata lui valoare cand inca il avem?

De ce e lumea asa egoista uneori? Sau poate doar eu sunt cea egoista. Nu mi-a spus-o o singura persoana, dar am zis ca trebuie sa fie o aiureala. Chiar asa era – eram egoista. Ma gandeam la mine mai mult decat la tine, greseam si dupa realizam, scuze nu aveam eu treaba cu ele si tot asa. Toate astea au distrus eforturile noastre de a duce acest lucru mai departe. Toate astea m-au distrus pe mine in momentul de fata. Toate astea ma fac sa fiu acum o persoana singura, care nu prea mai zambeste si care se retine de la orice. Oricum si indiferenta are partile ei bune. Acum am constientizat ca uneori e o greseala sa te destainui in fata unei persoane pentru ca devii vulnerabil. Tot acum am constientizat ca trebuia sa tin cont de tine mai mult, sa las de la mine si mai mult si sa gresesc mult mai putin. E greu sa trec peste, dar o voi face intr-un final pentru ca asta e firea umana. Nu mereu putem pastra ceea ce credem noi ca e al nostru.
Se spune ca spatiile dintre degete sunt create pentru ca alte degete sa umple acel gol. Tu ai fost persoana care a umplut nu numai golul de acolo, dar si cel din suflet. Ai fost persoana care a fost alaturi de mine cand eram trista, ai fost persoana care s-a bucurat alaturi de mine cand nu mai puteam de fericire. Am trecut amandoi prin momente frumoase si momente triste, momente care ne-au maturizat pe amandoi, momente care ne-au invatat pe amandoi ce greseli sa nu mai facem. Chiar daca am avut parte de acest sfarsit nu regret nimic si as mai porni inca o data alaturi de tine chiar daca as sti prin ce urmeaza sa trec.
Dragii mei firea omului e sa mearga mai departe. Orice s-ar intampla nu va opriti la primul lucru sau prima persoana intalnite. Continuati sa mergeti mai departe pentru ca nimic nu tine o vesnicie. Invatati din greseli si creste-ti impreuna cu amintirile care le adunati pe parcursul vietii.

posted in Gandurile unui suflet