...frunze plutesc în aer… vântul îmi dezmiardă părul… un parfum discret mă învăluie…
mă întorc de jur împrejur… privesc şi mă gândesc că nu e posibil… nu ai cum să
fii aici… şi-mi continui drumul…
Nori pufoşi au cuprins cerul… soarele se chinuie să mâzgălească un apus de toamnă… nu e nici noapte, nici zi…
din nou un parfum îmi gâdilă nările… mă opresc… închid ochii şi aştept…
zgomotul obişnuit d oraş: …ambulanţe, maşini, tramvaie… toate se chinuie să
izbutească în trafic… se mai aude ceva… un sunet neclar… de chitară… mai
îndepărtat se aude un acordeon… o romanţă de toamnă răsună în parc…
…Deschid ochii… parcul gol… nici chitara, nici acordeonul nu-şi mai fac
simţite prezenţa… închid din nou ochii, iar romanţa îşi reia cursul normal, de
parcă nici n-ar fi încetat… două mâini mă cuprind şi o atingere suavă de buze
îmi gâdilă gâtul… mi-e frică să mă mişc… dacă dispare?... din nou parfumul…
miroase a stejar, a toamnă, a ploaie… sărutări micuţe îmi mângâie ochii, nasul,
obrajii… încet, încet… până mă simt prinsă într-o îmbrăţişare de dor… mi-e atât
de bine… întind mâinile.. vreau să ating, să simt ce mi se întâmplă… deschid
uşor ochii… parcul este gol, nici chitară, nici acordeonul… nici soare, nici
nori… este doar noapte… şi-mi continui drumul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu