în realitatea de vis creată de mine,
simt că trăiesc, nu , nu nimic
coşmaruri, nici griji, nici probleme.
Sînt zile în care simt
...că trăiesc în zadar,
că ocup locul altcuiva pe această imensă lume.
Doar conştiinţa îmi spune să mai rezist,
vor fi zile bune şi pentru mine.
Sunt zile în care mă pierd,
copleşită de suferinţă, plîng singură-n casă.
Sunt zile în care cerul cade peste mine
iar eu nu mai văd orizontul de atîta mîhnire.
Sunt zile în care respir,
respir să trăiesc, nu vreau nimic
doar aer să nu mor.
Sunt zile în care nu sînt,
cad frîntă pe asfalt,
şi nu mă pot ridica.
Sunt zile în care zbor
pe undeva prin cer
şi nimeni nu mă poate trage înapoi,
penrtu că visez naivă ca un copil.
Sînt zile în care regret
ce-am făcut, ce-am iubit
în care mă cert pe mine.
Sînt zile în care mor
şi nimeni nu mă poate învia
doar atunci nu vorbesc, nu gîndesc, nu ştiu nimic.
Atunci îmi îmiplinesc visul să regizez propriul film "Viaţa".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu