mă caută în disperare
pe colinele viselor
merg printre fumuri albastre,
nu o zăresc
în schimb îi simt
respiraţia
inima îmi bate în agonie
de valuri şi
simţuri omeneşti
admir
momentul îmi putrezeşte raţiunea
sunt în abis
cu doruri spînzurate
fug
spre nicaieri
în urma mea stă viaţa ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu