Eu,tu,noi. Peste zeci de ani...

Am început azi,aşa de la nimic,să mă gîndesc la mine peste vreo' 50 de ani. Oare cum 'om arăta? Cum vom gîndi? Cum vom trăi? Eu personal mă imaginez pe mine depănînd amintiri,care atunci vor fi cu toana (amintirile care le am acum asta încă figneaaaa). Îmi imaginez cîte flashback-uri voi avea în fiecare minut,îmi imaginez cum mă voi uita la poze vechi şi voi rîde,iar nepoţii mei 'or face feţe ciudate şi m-or întreba "astaaa eştii tuuu????". Îmi imaginez cum tot ceea ce în timpul meu era modern-atunci va deveni retro. Cum voi tresări cînd voi auzi o piesă pe care acum o ascult non-stop. 

Îmi imaginez cum îmi voi aminti anii de şcoală şi cum voi încerca să-i caut pe cei împreună cu care am copilărit. Îmi imaginez sfaturile pe care le voi da,că de',o să fiu bătrînă şi toţi bătrînii se cred deştepţi

Şi mă gîndesc cît de calm,de minunat şi de relaxant îmi voi trăi viaţa. Voi avea timp să fac ceea ce sufletul meu vrea,nu ceea ce sunt nevoită dintr-un motiv sau altul să fac. Voi savura,voi petrece timp cu cei dragi,şi dă' Doamne să am şi-un "bunel" alături. Să fie viaţa mai uşoară.

Dar dacă te gîndeşti prea mult la asta,te ia cu frică. Nu cred că voi putea supravieţui privirilor aruncate mie,pentru că la noi,într-un fel sau altul,oamenii îi privesc pe cei în vîrstă cu ochi trişti. Imbecilii ăia nu realizează că după pensie' viaţa abia începe! Şi nu cred că voi suporta să văd copii,adolescenţi,făcînd ceea ce am făcut şi eu cînd eram tînără,dar nu pot face acum,viditeli vî vîrsta nu-mi va permite.

În concluzie,e bătrîneţea un lucru bun? Sau mai trebuie de gîndit? Sau de trăit...

Publicat de Morgane

Uneori...

  Uneori vreau să scot geanta veche cu curea lungă din dulap şi să arunc acolo un pulover vechi,o pereche de blugi şi un mp3,să ies pe uşă şi să plec. Nu ştiu nici eu unde. Să plec. Să rătăcesc,să dispar,să mă-nghită lumea. Să hoinăresc aşa pe străzi fără ca să-mi pese de ce va fi în viitor,pentru că el va veni oricum. Fără să mă gîndesc la consecinţe,la probleme,la oameni,la familie,la ce vreau să fac cu viaţa mea,să plec.

Să mă opresc din cînd în cînd pe la un adăpost pentru oameni fără locuinţă ca să fac un duş şi să-mi adun gîndurile,pentru ca apoi să-mi pun iar geanta pe umăr şi să continui să merg. Şi cînd picioarele îmi vor fi aproape de sîngerare să opresc o maşină şi să mă duc exact pînă unde pleacă şoferu',şi de acolo să încep din nou să hoinăresc. Să trăiesc cu ziua de azi,şi culmea,să-mi placă. Să le spun alor mei că m-am pierdut,şi nu aş minţi,pentru că o parte din mine s-a pierdut de mult.

Să fac ce-mi place,să pot respira fără a mă gîndi dacă voi avea aer peste cîteva minute. Să uit de banalul ăsta în care tot trăiam şi continuam să trăiesc,şi făceam lucruri care "trebuia" să le fac pentru că aşa îmi spuneam în fiecare dimineaţă şi aşa îmi repetau toţi,eşti adult doar atunci cînd faci lucruri pentru că trebuie să le faci,nu pentru că îţi plac.

Să cînt pe străzi,să strîng cîţiva bănuţi pentru un ceai fierbinte şi apoi să pornesc din nou. Să am timp în sfîrşit să fac ordine în tot. Să-mi deconectez telefonul pentru că nu mai merită deja,şi pentru că cei care ţin la mine o fac pentru că ei au nevoie de mine,nu pentru binele meu,şi cei care nu ţin...mă rog...nu le pasă.

Şi dispar,pe zi ce trece tot mai mult şi mai mult pînă cînd nu va rămîne decît o umbră pe care nimeni nu o va recunoaşte,pentru că mă costă prea mult suflet. Şi după ce am plîns vro' juma de ceas într-un veceu public să ies afară şi să continui,pentru că nu mă voi da bătută. Să văd ceea de ce m-am ascuns atîţia ani pentru că era "o altă lume" în care eu nu aveam ce căuta şi care nu mă privea deloc.

Uneori vreau să scot geanta veche cu curea lungă din dulap şi să arunc acolo un pulover vechi,o pereche de blugi şi un mp3,să ies pe uşă şi să plec. Nu ştiu nici eu unde. Să plec. Să rătăcesc,să dispar,să mă-nghită lumea....

Publicat de Morgane

Un zambet surprinzator!

      Sunt, mereu aprofundata in marile ganduri din mintea mea.Fiind rationala, imi trec prin minte tot felul de fapte, vorbe desavarsite de mine, ducandu-ma in extrema extazului.

      Tacuta si linistita, deodata zambesc si optimismul imi face o vizita.

      Prin fiecare gand al meu sper la mai bine, iar acest lucru imi da aripi pentru a lupta in continuare cu viata, fiind formala si creativa in ceea ce priveste frumusetea ei.

      Dupa toate acestea zambetul a sosit instantaneu la mine si am tresarit incantata.Acest zambet surprinzator m-a facut sa-mi dau seama de tot ceea ce este al meu in viata, impingandu-ma sa apreciez ceea cea am deja, sa-mi traiesc clipa si sa am grija de persoanele dragi mie, fiindu-le mereu alaturi si spunandu-le ca le iubesc.

     De acest zambet, care-ti da aripi si speranta, vei avea si tu parte!

 

Publicat de Mariaღ 

Sînt zile...

Sunt zile în care dispar,
  în realitatea de vis creată de mine,
  simt că trăiesc, nu , nu nimic
  coşmaruri, nici griji, nici probleme.
Sînt zile în care simt
   ...că trăiesc în zadar,
   că ocup locul altcuiva pe această imensă lume.
  Doar conştiinţa îmi spune să mai rezist,
   vor fi zile bune şi pentru mine.
Sunt zile în care mă pierd,
  copleşită de suferinţă, plîng singură-n casă.
Sunt zile în care cerul cade peste mine
    iar eu nu mai văd orizontul de atîta mîhnire.
Sunt zile în care respir,
   respir să trăiesc, nu vreau nimic
   doar aer să nu mor.
Sunt zile în care nu sînt,
   cad frîntă pe asfalt,
   şi nu mă pot ridica.
Sunt zile în care zbor
    pe undeva prin cer
  şi nimeni nu mă poate trage înapoi,
  penrtu că visez naivă ca un copil.
Sînt zile în care regret
   ce-am făcut, ce-am iubit
   în care mă cert pe mine.
Sînt zile în care mor
    şi nimeni nu mă poate învia
    doar atunci nu vorbesc, nu gîndesc, nu ştiu nimic.
Atunci îmi îmiplinesc visul să regizez propriul film "Viaţa".

Publicat de zina negara

Ce gand iti tremura pe buze ?

De ce ma tii ? De ce ma scapi ?I 

Ca pe-un carbune incins in gheata dinadins ?

06:37

Ce gand iti tremura pe buze ?

Soarele rasarise deja. Stateam singura pe un acoperis si fumam a nu stiu cata tigara, gandindu-ma ca singurul lucru durabil era pamantul, in rest iubirea-i un lucru efemer, prieteniile se sfarama, oamenii pier, sentimentele dispar, pana si Zeii mor ! Vedeam mii de forme in acel fum ce se risipea, simteam izul toxic al suferintei si ... si lasam totul in urma, cersind fericirea.

07:00

Ce gand iti tremura pe buze ?

Era o dimineata frumoasa. M-am asezat la o masa rotunda, rasfoind o revista pe care o citisem de mii de ori, era de acum doi ani. Dadeam pagina, dupa pagina, dar fara a prezenta vreun interes fata de ea, incercand sa-mi aleg gandurile. Atunci veni Dragostea si se aseza langa mine. Care ar fi primele cuvinte pe care i le-ai spune ? Eu i-as spune : Cum ti-a placut ultima data cand te-am calcat in picioare ?

09:38

Ce gand iti tremura pe buze ?

M-am ridicat. Statusem prea mult de vorba la acea masa. O discutie intre Dragoste si Nimeni ... Dragostea Nimanui ? Nu aveam de gand sa ma mai gandesc la asta. Nu, nu acum.

M-am indepartat cu pasi marunti, simtind podeaua cum scartaia, dar nu auzeam decat raspunsul primit : Stii ..."Omul e singurul animal care-şi poate rata viaţa."

Urechiile imi bubuiau si simteam cum incet, incet, imi pierdeam cunostiinta. Dar nu era tragic, doar eram Nimeni.

17 : 22

Ce gand iti tremura pe buze ?

Acum imi aminteam. Genunchii imi atinsesera pamantul si podeaua a scartait, capul mi se agancise in piept, mainile cazusera fara vlaga, iar ochii pierdeau toate imaginile din fata cortinei, ma pierdeau, ma pierdusem. 

Nu stiam cine ma ridicase sau cum o facuse, dar acum nu era decat Nimeni in camera. Stateam intinsa pe patul stramt si priveam tavanul gol. Nu auzeam, nu vedeam, nu simteam, doar priveam. Priveam si nu vedeam ce privesc. 

18:00

Ce gand iti tremura pe buze ?

Acea scoala. Acolo ne vedeam mereu. Pe o banca uitata de lume ma asteptai, ,mereu. Mie dor sa stric magia intrebandu-te la ce te gandesti. Mi-e dor sa nu-mi raspunzi niciodata. Mi-e dor sa nu vorbim ore in sir. Mi-e dor sa te vad. Mi-e dor sa ma pui sa rostesc de trei ori "Mi-e dor" doar ca tu sa o auzi. Mi-e dor sa-mi spui "Te iubesc", desi nu mi-ai spus-o niciodata. Mi-e dor sa-mi fie dor.

- Ce gand iti tremura pe buze ?

- Nici unul.

"Prostule, eu tin la tine !"

Atunci imi amintesc de mine si intreb :

- La cine te gandesti ?

- La nimeni.

- La Nimeni ?!? 

Zambesc laconic si te sarut dulce pentru ca stiu ca tu chiar te gandesti la Nimeni.


P.S. "O sa ramana amintiri blocate in ochii nostri goi, ca se-nvarte ceasul si nimeni nu-l va da inapoi"

Publicat de Praf de vise

 

Umbra...

viaţa

mă caută în disperare

pe colinele viselor

merg printre fumuri albastre,

nu o zăresc

în schimb îi simt

respiraţia

inima îmi bate în agonie

de valuri şi

simţuri omeneşti

admir

momentul îmi putrezeşte raţiunea

sunt în abis

cu doruri spînzurate

fug

spre nicaieri

în urma mea stă viaţa ...

 

 

Publicat de gînduri rupte din cer