Echilibrul

Toamna aduce nu numai schimbari climaterice dar si psihologice, poate ar fi legat de timp? posibil, la unii, dar nu la mine. Hai ca vara ma mai consolam cumva, ma incurajam singura si-mi ziceam ca la mine e bine,  acum a inceput si un nou an scolar, iar stres, stai pina tirziu si te pierzi in retea cu prietenii sau cu filmele care sunt infinite. Sunt pe un fir de ata, si nu stiu sa dau inainte sau inapoi, inapoi ar fi  vorba de o alta stare, una depresiva, pesimista care din pacate imi este caracteristica mie. Apropo, specialistii sustin ca depresia a devenit a doua boala din lume, e caracteristica secolului.  Imi pare rau ca in timpul rece tot mai multi oameni se intorc la aceasta stare, as vrea sa-i ajut, sa le citesc gindurile, dorintele ascunse, imi place sa fiu un fel de psiholog…, un psiholog care are nevoie de un psiholog.

    E o stare de dezechilibru, asa de nebuna,  si cum sa iesi din ea?, habar n-am, cum sa devii om normal?

As vrea sa fiu un pic mai fericita, nu ca nu sint, ar fi pacat sa ma pling,  dar ceva foarte mult imi lipseste, imi lipseste comunicarea, caldura unor buni prieteni, pentru ca in jur e rece. Oamenii deobicei sunt niste magneti care atrag alti magneti fermecatori, e o ineractiune comuna. Dar eu nu sunt un magnet, nu atrag pe nimeni nici nu resping. Balansez intre vieti total dierite, inca putin si n-o sa mai fiu eu, va ramine doar umbra pentru ca eu voi intra in ‘’hibernare’’ asa cum am spus ca se intimpla cu unii. Dar ca ultimile ginduri as vrea sa spun ca imi e dor de zile cu soare, in suflet si in calendar. Imi e sete de viata cea intensa care se desfasoara dupa  geam, cu miscare spre frumos si romantic. Ma sufoc de atita drama, si ochi tristi, de zile atit de zadarnice!  Dar am sa revin, odata cu soarele de primavara si odata cu umplerea oceanului fericirii mele, da!, am sa revin, acum nu pot…, nu ma asteptati, caci nu mai pot scoate un cuvint, sunt un animalut in ‘’hibernare’’.  

 

Publicat de zina negara.