Jurnalul unei umbre.

Ore din viata unei umbre... 

                            Oare voi ramane pentru totdeauna in gara

                            sperand pentru trenul ce te va aduce inapoi?

o6:3o

Inghet. Frica. Resemnare. Un frig nebun imi tremura pe sub gene, in timp ce-mi beam cafeaua, incercand sa respir ultimele clipe de amorteala a orasului. Soarele inca nu rasarise, dar putin imi pasa, caci eram ... eram doar o umbra. Cu fereastra deschisa vroiam sa sorb fiecare vorba a oamenilor, sa o critic, sa o pastrez, sa-mi ramana vesmant de cuvinte goale.

o7:oo

 In sfarsit soarele incepea sa rasara lenes, aducand ca un Zeu, sperante si asteptari, dar le spulbera rapid lasand urme de umbre pe Pamant. Oameni care zi de zi se trezesc pentru a intampina un nou Vis, cadeau devenind ceva nevazut, negru, urat, un Eu in devenire.
M-am ridicat. Statusem prea mult in acel loc. Vroiam sa ma misc, sa-mi sarbatoresc inexistenta. Din plin.
Mi-am luat geanta si am plecat undeva, undeva departe. 

o8:oo
Am urcat incet scarile, cu picioarele ude , batatorite, dar nu lasam urme pe nici-un drum, doar eu stiam de propia existenta. Am apasat clanta incet . Usa era deschisa, asa ca m-am strecurat inauntru, obisnuita fiind cu locuinta modesta, dar frumoasa. Te-am privit in ochi cu aceasi intensitate ca de fiecare data. Doar ca acum te doream  te iubeam mai mult ca oricand. Realizam ca aberam, dar dintr-o data ... iubeam aberatiile si as fi platit cu milioane de alte vise ca aceasta simpla aberantie sa primeasca numele de Realitate. Credeam ca ma privesti si tu, dar nici daca as fi fost reala nu m-ai observat ?!?

08:59

Inca te priveam. Trecuse aproape o ora, desigur ca facusei o multime de lucruri intre timp, dar nu as fi plecat nici daca ma chemau din paradis. Erai superb. Nu mai aveam nevoie de bursa spre rai, eram deja acolo. 

Doar tu si cu mine 

in paradis ...

09: 03

Imi era teama ca ai sa patesti ceva intr-o zi, ca ai sa te inneci de la atata tuse amara, in urma tigarilor. Fumai. Simteam un dor in vene, un dor de a-ti lua tigara si a fugi cu ea, dar nu ca sa o fumez, doar din teama ca avea sa te raneasca. Intr-o zi ...

Te-as fi luat de mana sa adunam fumul si sa-l inchidem in pahare pline de vin. Te-as fi luat de mana ca sa aruncam scrumul in vant. Te-as fi luat de mana ca sa-ti spun ca ... nu sunt doar o umbra.

P.S. "Nu mai trage cu ochiul, imi vei sageta inima." – Ionut Caragea 

 Publicat de Praf de vise